Arhitectura brutalistă – Reintegrarea și reutilizarea spațiilor urbane

Arhitectura brutalistă este un stil arhitectural apărut în anii 1950 în Regatul Unit, ce a cunoscut o popularitate deosebită în întreaga lume în intervalul 1960-1970. Clădirile brutaliste sunt caracterizate de construcții minimaliste care expun materialele de construcție goale. Stilul folosește în mod obișnuit beton sau cărămidă expuse, nevopsite, forme geometrice unghiulare și o paletă de culori predominant monocromă, oferită de materiale precum oțelul, cheresteaua, sticla.

În Regatul Unit, brutalismul a fost prezentat în proiectarea de locuințe sociale utilitare, cu preț redus, influențate de principiile socialiste și răspândite în curând în alte regiuni din întreaga lume.  Proiectele brutaliste au devenit cel mai frecvent utilizate în proiectarea clădirilor instituționale, – universitățile, bibliotecile, instanțele și primăriile. Popularitatea mișcării a început să scadă la sfârșitul anilor 1970, stilul fiind asociat cu decăderea urbană și totalitarismul.

Începuturile acestui stil arhitectural sunt departe de a fi simple, cu valuri de critici din partea celor care le vedeau că pe niște „mormane de ciment”,”reci” sau „fără suflet. Chiar și așa, brutalismul a câștigat adepți și a devenit un stil de referință pentru mulți profesioniști care i-au apreciat valoarea estetică. Clădirile brutaliste au fost văzute astfel că piese unice în care materialele aparențe ieșeau în evidență, de obicei cu o temă monocromatică, jucându-se cu structurile de ciment pentru a crea fațade pline de personalitate.

În ultimele decenii, mișcarea brutalistă a redevenit un subiect de conversație. Pe rețelele de socializare a diferitelor stiluri arhitecturale hashtag-ul #brutalism are peste 1 milion de postări.

De ce revine brutalismul? Este dificil de dat un răspuns clar, dar unii specialiști atribuie această revenire faptului că aceste clădiri se remarcă prin rezistență, ceea ce poate fi atractiv pentru unii arhitecți, iar repetitivitatea structurii și amploarea lucrărilor ating o dimensiune unică.

Clădirile construite în stil brutalist nu trec neobservate, ele ies în evidență prin monumentalitatea lor. Utilizarea masivă a betonului primează în fațadele și structurile clădirilor, iar formele cu volume robuste modelate în spațiu sunt frecvente, creând astfel o legătură între mediu înconjurător și clădire.

Folosirea cimentului favorizează crearea de clădiri cu arhitectură simplă, repetitivă și cu personalitate, folosind o materie primă cu costuri reduse pentru construcție. Cimentul este interesant din acest motiv, dar și datorită versatilității și rezistenței la condiții de exterior. Rezistența extremă, expresivitatea brută și simplitatea acestor clădiri au făcut ca arhitectura brutalistă să devină populară, dar există și persoane care o consideră prea grosieră, creând prea mult zgomot vizual, fără a obține efectul maiestuos pentru care mulți o laudă.

„Nimic din aceste clădiri nu este fals. Ele îşi arată materialul din care sunt făcute, fie că este vorba de beton, cărămidă sau fier, într-o manieră pură şi deschisă. Nimic nu sună a gol, aşa cum se întâmplă astăzi cu toate faţadele izolate termic. Nimic nu este deghizat, finisat ori şlefuit. Această formă de arhitectură se confundă cu viaţa însăși“, susține Oliver Elser, fan al brutalismului și curator la Muzeul German de Arhitectură din Frankfurt am Main.

Astăzi, clădirile în stil brutalist sunt întâlnite frecvent în contexte artistice, urbane, instituționale, evidențiind astfel versatilitatea acestui stil.

Italia. Proiectat de arhitecții Ernesto Nathan Rogers și Enrico Peressutti, construit între 1956 și 1958, Torre Velasca este situat în Milano, realizat din beton, are o înălțime de 106 metri și 26 de etaje. S-a ridicat pe o zonă distrusă în timpul bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și are un design monocrom. Clădirea se remarcă prin înălțime și prin structura sa dublă, care se lărgește în partea superioară a clădirii.

Canada. Habitat 67 din Montreal este o formă mai artistică de brutalism, care se joacă cu formele geometrice pentru a crea o structură robustă, dar unitară. A fost proiectată de arhitectul Moshe Safdie și prezentată ca teză de licență, cu scopul de a reduce problemele legate de spațiul de locuit din zonă. Proiectul a fost numit Habitat 67 și prezintă o versiune extravagantă și îndrăzneață a arhitecturii brutaliste. Acest proiect nu s-a remarcat doar prin estetica sa, ci a fost și o inovație în lumea locuințelor urbane durabile. Pentru a-l construi, au fost folosite 354 de blocuri de beton, creându-se astfel 158 de locuințe.

Spania. Un exemplu reusit de arhitectură brutalistă este Torres Blancas, un turn unic din Madrid ce încorporează forme geometrice în cadrul structurii sale. Acesta a fost construit în anii 1960 de Francisco Sáenz de Oliva, un arhitect renumit care a decis să locuiască în clădire pentru tot restul vieții sale. Clădirea combină spații rezidențiale și de birouri și are o înălțime de 81 de metri, fiind unul dintre cele mai grandioase turnuri din capitală. Are 23 de etaje, iar structura este încununată de un acoperiș care se deschide că un copac. Materialul principal este betonul armat, iar pilonii clădirii sunt chiar pereții exteriori care alcătuiesc clădirea.

România. Universitatea Politehnica București. În 21 iulie 1969 s-au inaugurat primele corpuri de clădiri din Campusul Politehnică. Proiectul a fost realizat de Octav Doicescu, rector și profesor universitar la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu din București. Campusul Politehnica este o operă arhitecturală de mare valoare, unic în peisajul universitar din România. Adecvarea funcțională și unicitatea soluțiilor arhitecturale i-au crescut valoarea în timp și l-au așezat printre cele mai valoroase campusuri universitare din Europa cu 2 amfiteatre a 175 locuri fiecare, 16 săli de seminar cu 480 locuri, 15 săli de desen cu 450 locuri, precum şi laboratoarele de fizică, mecanică, electronică etc.

Palatul Telefoanelor, Cluj–Napoca. Palatul Telefoanelor este una dintre clădirile reprezentative ale Clujului, în ceea ce privește stilul arhitectural al începutului celei de a doua decade a secolului XX în România.

Proiectat de arhitectul Vasile Mitrea în 1968, Palatul Telefoanelor a fost realizat în două etape. În prima etapă (1969) s-a conceput un proiect de execuţie pentru s+p+5 din care s-au realizat doar s+p+3. La parter au fost amplasate spaţiile destinate publicului (cabine telefonice, ghişee) şi cele pentru administraţie (birouri, arhivă). În cea de-a doua etapă s-a adăugat un etaj prin ridicarea cadrelor, turnarea planşeului şi închiderea nivelului cu un înveliş de sticlă. Expresivitatea arhitecturală a fost câştigată prin datele primare ale arhitecturii: volumul traforat cu goluri şi materialul supus dialogului lumină-umbră.

Preocupată de tendințele globale în arhitectură și construcții, PlanRadar este în dialog continuu cu arhitecții din întreaga lume, pentru a ințelege cum se adaptează la schimbare și cum își planifică viitorul, dar și pentru a afla cum prevăd experții că va arăta arhitectura în următoarele decenii.

PlanRadar este soluția de software pentru managementul proiectelor de construcții și imobiliare, gandita să le facă viața mult mai ușoară arhitecților, constructorilor, personalului de șantier, executanților si ntregii echipe de pe șantier sau de la birou. PlanRadar integrează toate procesele zilnice și menține comunicarea fluidă între toți participanții, economisind în medie 7 ore pe săptămână, reducând costurile și ajustând termenele de livrare.

***

Fondată în anul 2013, Austria, PlanRadar digitalizează toate procesele zilnice și comunicarea în domeniul imobiliar și al construcțiilor, conectează toate părțile implicate în proiect și oferă acces în timp real la date valoroase ale proiectului, permițând echipelor să crească calitatea, să reducă costurile și să realizeze lucrările mai rapid. Disponibilă pe 65 de piețe din întreaga lume, PlanRadar este utilizată de peste 120.000 de profesioniști pentru a urmări, a se conecta și a rezolva probleme pe șantier și în afara acestuia.

Prin digitalizarea fluxurilor de lucru, PlanRadar reduce frecvența erorilor, economisește timp pentru toate părțile implicate și permite creșteri enorme ale eficienței: clienții raportează economii de până la 7 ore de lucru pe săptămână. (Comunicat de presă – decembrie 2022)