Îngerul de ghips căzut din cer

De vreo câțiva ani, cinci sau șase, bucureștenii au început să poată umbla și ei fără grijă de a fi striviți de vreun înger de ghips desprins de pe vreo fațadă sau turtiți de vreo floare desprinsă de pe un balcon, ori doborâți de o cariatidă care, chipurile, susținea vreo streașină. Azi, gusturile au început însă să se limpezească, orașul capătă din ce în ce aspectul unitar, sobru și într-adevăr arhitectural al urbei moderne. Azi se pun temeliile Capitalei de mâine. Câteva rânduri despre acest stil nou care schimbă înfățișarea orașului ni s-au părut necesare și le-am cerut unuia dintre arhitecții care sunt promovatorii nouei mișcări (Doicescu – n.r.): „Ceeace acum câțiva ani părea o nebunie, o sfidare aruncată bunului gust și sfintei tradiții, o biată rătăcire, este astăzi standardul, stilul epocii. Aproape că nu mai este chic să construiești modern.

În exterior: simplitatea, precizia, claritatea. Volume puține, bine definite. Suprafețe mari, plane. Efect arhitectonic obținut prin justa proporționare și echilibrare a acestor elemente. Joc de umbre și lumini, făcând inutile ornamentele. Ferestre mari, mai mult joase decât înalte, dând larg acces luminii. În interior: planul economic bine chibzuit, tinzând a realiza pe un minim de suprafață un maxim de confort. Și ornamentele, coloanele, arcurile au dispărut. Tavane simple, albe, pereți netezi, o zugrăveală sau un tapet discret, dând un fond liniștit pentru volumele mobilelor. Multă lumină. (articol de ziar în 1930)

*