Toată lumea pierde pe piața luxului imobiliar rezidențial

Nu, marea problemă a pieței imobiliare din București nu sunt agenții și agențiile, ci clienții – vânzătorii, în special! Așa cum sunt mulți cei care subestimează puterea recomandărilor în business (recrutare, imobiliare, turism, servicii, în general etc.), la fel sunt mulți cei care o supraapreciază!

Vor să le recomand ce au ei de oferit, dar nu ar face nici picați cu ceară o prezentare clară frumoasă, în engleză, așa cum trebuie să fie orice prezentare a unui lucru de valoare pus la vânzare. Mă roagă să-l ajut să închirieze probabil cel mai scump apartament din București și din România (aproape 60€/mp), și îmi trimite trei poze făcute aiurea cu telefonul! Altul, cu o vilă de 4.8 Mil. €, crede că se poate și fără măcar o singură poză sau cuvânt scris, doar prin puterea recomandării.

Da, se poate, așa cum se face în head-hunting, fiindcă sunt exact aceleași mecanisme! Dar dacă mecanismele sunt absolut identice, atunci și cele financiare ar trebui să fie, făcând o extrapolare logică elementară. Or, asta e mai greu de digerat de cineva neobișnuit cu acest fel de a face lucrurile.

Și ca să duc mai departe analogia, nișa luxului imobiliar (echivalenta perfectă a head-huntingului de pe piața mare a recrutării) e acum exact unde era head-huntingul în urmă cu 30 de ani, adică (tot) la începutul începuturilor. Piața head-huntingului s-a profesionalizat doar prin prezența multinaționalelor. Altfel, ar fi rămas în același punct în care a rămas cea a luxului rezidențial imobiliar, cu schimbări nesemnificative în 30 de ani. Ce va urma dacă această piață nu va urma drumul pe care l-a urmat cea a head-huntingului? Greu de prezis și de descris. Dar un lucru e sigur, că toată lumea pierde… (George Butunoiu)