Sistem complex de evaluare a calității și clasificare a proprietăților imobiliare - Property Index (rezidențial)
Sistem complex de evaluare a calității și clasificare a proprietăților imobiliare - Property Index (rezidențial)
Cartierul Radu Beller a devenit, în ultimii ani, unul dintre cele mai discutate exemple de locuire urbană eficientă din București. Departe de a fi un cartier exclusivist sau ostentativ, Beller funcționează printr-o combinație rară de centralitate, accesibilitate pietonală, infrastructură matură și echilibru urbanistic. Rezultatul este un mediu care răspunde foarte bine nevoilor unei familii din clasa medie urbane, oferind un standard de locuire pe care multe alte zone ale orașului îl pot doar specula.
Unul dintre principalele motivele pentru care Beller se remarcă atât de clar este faptul că se apropie foarte mult de modelul urban cunoscut drept „orașul de 15 minute”. Conceptul a fost formulat în jurul anului 2016 de către urbanistul franco-columbian Carlos Moreno, profesor la Universitatea Sorbona, și preluat ulterior de administrații urbane din Paris, Barcelona, Melbourne, Portland și alte metropole. Ideea este simplă: locuitorul nu ar trebui să facă mai mult de 15 minute pe jos sau cu bicicleta pentru a ajunge la principalele servicii necesare zilnic — loc de muncă, educație, parcuri, comerț, servicii medicale, cultură și spații sociale. „Orașul de 15 minute” nu este despre apropierea geografică, ci despre calitatea vieții: despre timpul câștigat, stresul redus și integrarea firească între viața profesională, socială și comunitară.
În București, acest model este greu de întâlnit din cauza structurilor urbane fragmentate, a traficului și a densităților dezechilibrate. Însă micul cartier Radu Beller — un cvartal compact situat între Dorobanți și Floreasca — reușește, aproape accidental, să îndeplinească aproape toate criteriile.
Cartierul este poziționat astfel încât majoritatea serviciilor culturale importante ale orașului se află la cel mult 30–40 de minute de mers pe jos. Teatrele mari, Ateneul Român, Muzeul Național de Artă, sălile de concerte și mai multe galerii sunt suficient de apropiate încât să transforme consumul cultural într-o activitate obișnuită de plimbare zilnică, nu într-o expediție urbană.
Pe partea de recreere și spații verzi, densitatea parcurilor din jurul cvartalului este neobișnuit de mare: Herăstrău, Bordei, Floreasca, Verdi, Automatica, Mărășoiu, Kiseleff, Glinka, Verdi, chiar Parcul Circului — toate sunt accesibile în câteva minute pe jos. În termeni de urbanism, această concentrare nu doar îmbunătățește calitatea aerului și nivelul de confort, ci determină un stil de viață mult mai activ și mai sănătos.
Infrastructura comercială este, la rândul ei, bine echilibrată: două piețe agroalimentare importante, supermarketuri mari precum Kaufland și Carrefour pe Barbu Văcărescu și un număr considerabil de magazine mici de proximitate. Farmaciile — unele non-stop — și supermarketurile deschise 24/7 întregesc această rețea de servicii accesibile în câteva minute.
Capitolul gastronomic este unul dintre cele mai puternice argumente ale zonei. Mai mult de 50–55 de restaurante și cafenele de top se află la distanță de mers pe jos, creând o densitate impresionantă pentru o zonă rezidențială. Departe de a fi doar un fenomen monden, această multitudine de opțiuni reflectă un ecosistem urban funcțional, popular în rândul profesioniștilor activi, al familiilor tinere și al expaților.
Educația și sănătatea sunt două componente esențiale ale „orașului de 15 minute”, iar Beller excelează și aici. Cartierul oferă acces rapid la licee de elită — Vianu, Jean Monnet, Caragiale, școli private renumite — și la spitalele Floreasca, Elias și alte clinici bine cotate. Este exact tipul de infrastructură care asigură stabilitate pe termen lung pentru o familie aflată în plină activitate profesională.
Deși este o zonă centrală, traficul este neobișnuit de redus, datorită străzilor înguste, sensurilor unice și a lipsei fluxurilor industriale. În plus, cartierul este bine conectat la transportul public: trei stații majore de metrou — Piața Victoriei, Charles de Gaulle, Ștefan cel Mare — sunt ușor accesibile, completând criteriile modelului urban definit de Moreno.
Prin combinația acestor elemente — acces la cultură, spații verzi, servicii comerciale, infrastructură medicală, gastronomie, transport — cartierul Radu Beller reușește să funcționeze ca un „micro-oraș” în interiorul Bucureștiului. Nu este luxos în sensul tradițional, nu este elitist prin arhitectură, nu este un cartier închis sau artificial. Este pur și simplu o zonă în care timpul se folosește eficient, în care distanțele sunt scurte, iar serviciile sunt accesibile fără efort.
Într-un oraș în care distanțele sunt adesea percepute ca obstacole, iar mobilitatea este o provocare cotidiană, Radu Beller devine unul dintre puținele exemple că și Bucureștiul poate oferi o locuire urbană contemporană, echilibrată și prietenoasă cu locuitorii săi.
2 comentarii la “De ce este Beller cea mai bună casă pentru middle-class”
Gabriel
Parcul circului 3 camere 69mpu 2 balcoane et4 din7 fix langa parc 145000e
Andrei Popa
Cartierul “Radu Beller” a devenit prohibitiv pentru clasa medie, cei ce s-au născut în zonă sunt pur și simplu norocoși. Dar noi vorbim de un cartier extrapolată la Bucuresti, se duce în ridicol și exagerare. Teoria lui Moreno s-a făcut baza unor analize și obiceiuri conportamentale mulate pe eficientizarea acolo unde e cazul. Barcelona, Parisul au know how in sistematizare urbana de cel puțin 3 secole, 3 secole. Cum poate ajunge Bucureștiul la un flux de 15 minute? Foarte simplu, prin dărâmarea acelor axe numite și zone “negre” într-un plan de regenerare și eficientizare urbană, și reconstruind pe același pattern dar cu adaptare la anul curent. Cvartale întregi din Barcelona au fost puse jos, la ras, și refăcut spațiul adaptat la vremuri, atenție păstrând izul de arhitectură veche. Costurile nu sunt foarte mari, și se amortizează printr-un plan foarte bine conturat la 20/25 de ani( amortizarea investiției). Regenerarea urbană si a mobilității cum spun mai măriți prosti candidați la Primărie Generală este o mizerie. Nu poți să decât să te păcălești singur și mai ales pe votanți. Am fost 15 ani inginer șef în Barcelona, nu s-a renunțat la mașini, prin decizii aberante cala noi, ci s-a mers pe asigurarea în primul și în primul rând a infrastructurii de bază, semafoare înțelegente, calea de rulare în oraș dusă la perfecțiune, nu există treceri de nivel în care să îți tai cauciucul, totul dus la nivel, parcări imense în subteranele cvartalelor, odată toate aceste lucruri de bază puse la punct, poți să te desaga sori și să începi să inovezi și să adaptezi, da absolut toți primarii fie ei de la Primăria Generală sau cei de la sectoare, pun în 99% din cazuri căruța și n față boilor. Nu am fost în stare în 35 de ani să ducem într-o capitală ca Bucureștiul toate cablurile în subteran, asta nu mai e prostie e direct impotenta.