Checklist pentru când veți cumpăra următorul apartament

Cam cum ar trebui să fie configurat apartamentul unui om bogat și important, cu o viață socială activă. Se pot face la fel de bine și în blocuri (ideal penthouse sau pe două niveluri), nu doar în case mari:

Trei zone mari, foarte bine separate între ele, cu intrări separate în imobil pentru fiecare: zona de zi și de oaspeți (day & social area), zona privată (private area) și zona pentru personal (bucătari, menajere, servitori etc.)

Zona de zi și de oaspeți are living-room, dining room, bibliotecă/ salon de cafea. Peretele separator dintre living si dining trebuie să se poată deschide complet pentru a face un mare salon de cocktail și recepții. Terasa (dacă e la etaj) sau ieșirea către grădină (la parter) trebuie să fie cât mai mare și direct din salon. Intrarea personalului in salon, dinspre bucătării și zonele tehnice, trebuie să fie pe alt culoar decât cel pe care intră oaspeții. Garderoba pentru oaspeți trebuie să fie în apropierea intrării, dar suficient de mare sau de bine separată ca să nu-i încurce pe cei care intră. Eventual cu o camera mică alături pentru ultim aranjament înainte de a intra (ruj, papion, scuturat mătreața de pe haină etc.). Tot acolo doamnele pot să-și înlocuiască discret pantofii cu unii cu toc mai înalt, de pildă. Nu se intră în salon direct de pe ușa de la intrare, ci printr-un hol, oricât de mic. Toaleta pentru oaspeți în apropierea garderobei (unii au nevoie să treacă pe la garderobă înainte să meargă la toaletă), dar suficient de bine separată de saloane. În bibliotecă se intră direct din salon. Pianul se pune în capătul opus intrării în salon, pentru ca eventualii întârziați să vină din spate și să se așeze în ultimele rânduri, ca să nu-i deranjeze pe cei deja așezați. Muzicienii se schimbă și așteaptă în bibliotecă.

Zona privată din apartament are obligatoriu o cameră de descălțare și de trecere de la ținuta de oraș la cea de casă (garderoba de pantofi, paltoane, pelerine, diferită de cea de haine). Dormitor matrimonial (master bedroom) cu baie proprie, cu intrare direct din dormitor, dar cu o cămăruță sau un hol tampon (de multe ori se pune un garderob acolo), în așa fel încât între dormitor și baie să fie două uși, pentru a elimina toate zgomotele. Eventual un al doilea dormitor cu baie pe hol pentru cei foarte apropiați care nu sunt trimiși în dormitoarele de oaspeți. Birou cu cameră de valori, living privat cu chicinetă, sau cu o mică bucătărie „americană”, potrivită în această zonă. Dacă se fac și camere pentru copii, se pot pune tot pe aici, dar nu e o regulă foarte strictă. Dormitoarele pentru oaspeții nu foarte apropiați trebuie să fie cât mai bine separate, ideal chiar cu intrare directă în zona lor, cu băi separate, desigur, și chiar și cu o cameră mică de nedormire. Pot avea acces în livingul privat sau doar în zona de zi și de oaspeți de la celălalt etaj. Sală de gimnastică la care să fie acces și dinspre dormitoarele de oaspeți.

Zona tehnică din apartament, pentru personal, e pe același nivel (etaj) cu cea socială în blocuri, dar în vile e de multe ori (și) la demi/subsol. Ca să ajungă mai repede la oaspeți când sunt evenimente, ca să pătrundă cât mai puțin în zona privată etc. Bucătărie, spălătorie, uscătorie, cameră de călcat, spații de depozitare, cameră tehnică (centrală, generator, stații de supraveghere și alarme etc.), baie pentru personal, cameră de odihnă sau chiar dormitoare pentru personalul intern.

Într-un bloc cum sunt acestea de lux, construite acum, un astfel de apartament s-ar putea face în 400mp fără camere separate pentru copii, sau 500 dacă includ și ceva mai special pentru odrasle. Dar am văzut apartamente nou construite, chiar de 500mp, care nu aveau absolut nimic de-a face cu o asemenea configurație. Nicio separare între zonele private, cele sociale, de oaspeți și cele pentru personal, o singură intrare pentru toată lumea, stăpâni, invitați și servitori de-a valma, fără cameră de descălțare, fără camere pentru personal. Pe de altă parte, camere inutil de mari, inutil de multe, dar fără vreo utilitate gândită dinainte. Când vezi un astfel de apartament gata finisat și chiar gata mobilat, dar fără logică făcut, pe care te îmbie cineva să-l cumperi cu câteva milioane bune, la cine te gândești mai întâi? La arhitectul care l-a proiectat, dar care habar nu are ce e acela luxul, la dezvoltatorul care a crezut că-i bine așa, adică ce i-a arătat arhitectul pe schițe, la agentul imobiliar care crede că nu vă prindeți de lipsa de logică a ansamblului și de banii risipiți pe lucruri inutile, pe când altele importante lipsesc cu totul? Sau la altceva și altcineva…? (George Butunoiu)