Art Deco socialist în Piața Victoriei

Un rar exemplu de arhitectură Art Deco socialistă – blocul din Piața Victoriei din București, unde Titulescu se taie cu Buzești.

De prin 1958-1959, arhitecților li s-a interzis să folosească în arhitectura rezidențială orice element de natură estetică, și care să nu aibă și un rol funcțional. De fapt, timp de câțiva ani, estetica în sine a fost aproape interzisă (oricum, combătută extrem de viguros), fiind considerată prin natura ei burgheză și antimuncitorească (ceea ce chiar e adevărat), în încercarea de a o înlocui complet cu altceva.

Așadar, toți arhitecții care proiectau locuințe trebuiau să se concentreze exclusiv pe funcționalitate – stilul Funcționalist pur și dur, pe care îl întâlnim și astăzi foarte des. Orice ornament și decor doar de dragul decorului erau, practic, interzise. Doar la clădirile publice aveau arhitecții o oarecare marjă de manevră, însă și acolo în limite foarte strânse.

Foarte puțini dintre marii arhitecți interbelici au continuat să proiecteze locuințe în timpul comuniștilor. La fel ca toți ceilalți, au trebuit să strângă din dinți și să-și schimbe radical stilul. Un exemplu relevant este cel al marelui arhitect Tiberiu Niga (fiul lui Ioan Niga) care a proiectat ansamblul de blocuri de la Sala Palatului, construite prin anii 60 împreună cu aceasta. Blocul curbat care avea la parter faimosul magazin Adam, blocul turn de alături, și cred că încă unul dintre acele blocuri, cel dintre ele, au fost proiectate într-un stil auster total neuzual lui Niga.

După 1980 li s-a permis să reintroducă puțină estetică în arhitectura rezidențială, odată cu construcția Casei Poporului. Dar doar în stilul acesteia, pe care mulți arhitecți îl numesc Neoclasic Socialist. Dar nu peste tot (dat fiind că estetica ridică întotdeauna costurile), ci doar în locurile emblematice pentru comuniști și cu foarte mare vizibilitate: Piața și Bulevardul Unirii, în jurul Casei Poporului, La Fântâni, în Piața Victoriei și pe alte câteva mari bulevarde socialiste.

Dar un arhitect curajos a mers mai departe la blocul din poză, mizând și pe faptul că cei de la partid nu știau a face vreo diferență între stiluri și nuanțe. Și i-a ieșit mai degrabă un Art Deco interbelic, decât un Neoclasic Socialist, după cum se vede. Marii arhitecți și constructori șefi de la Proiect București s-au făcut că nu văd, sau că nu înțeleg, și sunt sigur că și ei tânjeau după ceva libertate creativă.

Inventariem acum stilurile dominante în arhitectura rezidențială (doar locuințele colective, adică blocurile) din București, de la interbelic până astăzi. Adunându-le pe toate într-un singur loc și comparându-le unul cu altul, vom descoperi multe lucruri interesante, pe care acum le trecem cu vederea, de prea multă obișnuință a mersului zilnic prin fața lor, fără să ridicăm privirea… (George Butunoiu – iulie 2023)