Cu domnișoara la Café Athénée

Dragă copile, Athénée Palace este unul dintre puținele locuri din București despre care se pot spune și se pot născoci povești nesfârșite, ca din romanele cu aventuri, și pe care ascultătorul să le creadă și să le spună mai departe, la rândul lui. Înflorindu-le puțin, desigur… De la întâmplări cu mari artiști și intelectuali, la cele cu spioni, cu prințese, cu comuniști, cu multe și frumoase demoazele de companie, cu ambasadori, cu mari oameni de business și mari interlopi, cu gurăcască, cu liceeni la prima întâlnire care varsă ceașca de cafea de emoție, au arhitecți și mari orgolii, cu bombe, cu securiști care trăgeau la revoluție, cu crime în camere, cu bucătari care se iubesc cu chelnerițele în cămară…

De aceea, dragă copile, ce avem noi pe masă acum la Café Athénée nu sunt doar o cafea și o prăjitură, ci mult, mult mai mult. Construcția hotelului pe care îl îl vezi aici a început prin 1912–1914, pe locul fostului Han Gherasi, proiectat de un arhitect francez Théophile Bradeau. Hotelul are o structură din beton armat – prima de acest fel din București. Între 1935 și 1937, hotelul a fost modernizat în stil Art Deco de către renumitul arhitect român interbelic Duiliu Marcu. Gelu, prietenul nostru arhitect, dar și alții, îl consideră pe Marcu cel mai mare arhitect român care a trăit vreodată. Acesta a redesenat fațada, adăugând arcade adâncite pe trei niveluri, dar păstrând atmosfera elegantă și sofisticată a interiorului. E un exemplu rar, dragă copile, de arhitectură foarte diferită la exterior față de interior, care a rămas în aristocraticul stil Beaux-Arts, cu elemente decorative complexe, cristaluri și mobilier somptuos.

În cel de-al Doilea Război Mondial, Athénée Palace a fost bombardat de americani în 1944: ferestrele s-au spart, iar porțiuni au fost incendiate. Dar a fost restaurat și redeschis rapid, păstrându-și farmecul interbelic. În 1965, comuniștii au construit o aripă nouă în spate – un proiect al arhitectului Nicolae Pruncu și echipa de ingineri Radu Mircea și Mihai Ionescu. Integrarea tehnică a noii secțiuni cu vechea clădire a adus multe critici. Interioarele au fost reamenajate din nou în 1983. Au mișunat securiști pe acolo la Revoluţia din 1989, care l-au lăsat din nou cu fațada avariată.

Unii îi condamnă, dragă copile, pe arhitecții care au lucrat în continuare cu comuniștii. Fiindcă, știi bine și să ții minte toată viața, că mari criminali și hoți au fost comuniștii. Dar noi suntem în tabăra care nu-i condamnă pe arhitecții și pe alți mari specialiști care și-au făcut mai departe meseria în vremurile acelea. O dilemă morală pe care să nu te aștepți să o înțelegi acum…

După naționalizarea din 1948, Athénée Palace a devenit un loc intens supravegheat: telefoanele și camerele au fost “ascultate”, iar o parte din personal lucra sub acoperirea Securității, ca să culeagă informații despre oaspeți – ceea ce a alimentat faima sa de cartier general al spionajului în Europa de Est. În 1994, hotelul a fost închis, apoi cumpărat la licitație, noii proprietari investind vreo 42 Mil. $ pentru restaurarea completă. A fost redeschis în 1997 ca Athénée Palace Hilton București, iar în 2005 principalul proprietar a devenit George Copos. Îl știi, vecinul nostru cu chelie, dragă copile.

Noi renovări au avut loc în 2017 și între 2021 2022, cu un design interior conceput de Alexander James Interiors Architects. Arhitecți și artiști locali (Daniel Ciocăzanu, Valeriu Mladin, Miruna Pavoni, Răzvan Teodoropol și alții) au intervenit în diferite proiecte de renovare. Acum Intercontinental Athénée Palace are 283 camere, săli de conferință, un restaurant chiar bun, inspirat botezat Jorj, ca tatăl tău, Café Athénée, bar englezesc, centru de fitness, spații de evenimente precum magnificul salon “Le Diplomate Ballroom”. E un monument istoric național, cu tavan vitraliu și detalii aurite.

Când vei fi mare, dragă copile, sunt sigur că vei veni și tu aici cu o domnișoară, la Café Athénée, și că îi vei povesti ce ți-am spus eu acum. Asta are un efect afrodiziac garantat asupra domnișoarelor plăpânde și studioase, să ții minte și să înveți cât mai multe despre orașul tău. Sper, doar, ca să rămână la fel ca acum. Și Atheneul din față la fel… (George Butunoiu – iulie 2025)