Adevăratul lux al Bucureștiului. Luxul Belle Epoque, cum nu va mai fi vreodată.

E cea mai frumoasă restituire din ultimii ani. Orice tată ar trebui să-și aducă copilul aici, din când în când, să stea împreună o jumătate de ceas sau un ceas cu o limonadă și cu o prăjitură în față, să vorbească, să povestească, să-i spună ce a fost, cum a fost, cine a fost, cum au făcut, cum era atunci, cum a fost mai târziu, de ce, cum e acum, cum și ce va fi mai departe.

Să-i povestiți așa: Era demult, demult, dragă copile. Bulevardul acela care acum coboară către Cișmigiu și către Operă încă nu exista, dar era deja în mintea unor oameni luminați, care se străduiau din răsputeri să facă din înapoiatul București un mare oraș european. Se chema Calea Cotroceniului atunci. Din ce vedem acum în jur, doar casa lui Grigore și Constantin Capșa era, construită cu vreo douăzeci de ani mai înainte, și primul corp al Universității, abia terminat. Ceva mai încolo era Hanul Zlătari, cu mănăstirea în mijloc, în față, peste drum, era Mănăstirea Sărindar, care a fost ctitorie domnească, apoi vistierie de stat, cârciumă, azil de nebuni, apoi iar biserică, spre a se dărâma la scurt timp după ce s-a ridicat frumoasa casă în care stăm noi acum, și mai târziu mândrul palat al Cercului Militar, pe care îl vezi prin fereastră.

Era un om venit la București de prin Imperiul Habsburgic, cu nume cosmopolit, Jacques Herdan. I-a plăcut la noi, s-a așezat aici și a început să facă comerț, îndeosebi cu bijuterii. I-a mers bine, a câștigat mulți bani, și a vrut să facă un hotel cum nu s-a mai văzut în aceste locuri, cu electricitate, apă la robinet și la toaletă, lift și tot ce era mai luxos atunci în Europa lui Belle Epoque. A cumpărat în 1865 pământul pe care stăm noi acum, și i-a cerut lui Alexandru Orăscu, cel mai mare, mai deștept și mai neobosit arhitect pe care-l avea România, să-l proiecteze. I-a spus Hotelul Herdan, însă mai apoi, când a fost tăiat marele și maiestuosul bulevard, l-a chemat Grand Hotel du Boulevard.

Arhitectul Alexandru Orăscu tocmai terminase Palatul Universității, și arătase întregii lumi ce știe să facă. Tot atunci lucra și la planurile Palatului Societății de Asigurare Dacia, pe care-l vezi pe geam, unde era Hanul Filipescu, și care a fost terminat în același timp cu acest hotel. Peste puțin timp Orăscu va termina și Cinematograful Trianon, acela frumos, pe care-l vezi pe cealaltă fereastră, puțin mai jos de Cercul Militar, lângă Sărindar. Multe au început să se construiască atunci: Palatul Eforiei Spitalelor Civile, la scurt timp, Pasajul Macca – Villacrosse, Casele Max Azel, acum Hotelul Bristol, alături Casa Zamfirescu, mai târziu Carol Oppler și apoi Trocadero, Hotelul Luvru, acum Capitol, și câte și mai câte.

Grand Hotel Brofft, acum Grand Hotel Continental, celălalt mare hotel aristocratic de faimă al Bucureștiului, încă nu fusese construit, dar arhitecții Filip Xenopol și Ritten Forste s-au inspirat mult de la Grand Hotel du Boulevard când l-au construit, în 1886. Iar Marmorosch nu era hotel de lux, ci bancă, și aceea construită de Petre Antonescu abia la 50 de ani după acesta…

Sala aceea frumoasă, pe care ți-am arătat-o când am intrat aici, a fost făcută ceva mai târziu. Chiar în anul în care se inaugura Turnul Eiffel la Paris, alt arhitect galactic, Albert Galeron, cel care tocmai terminase Atheneul Român, acoperă curtea interioară cu o foarte modernă structură metalică. A făcut astfel marele salon de recepții, cu un imens plafon vitrat care se reflectă în oglinzile veneţiene ce alternează cu vibraţiile stuco-marmurei din arcade, stucaturi poleite cu foiţă de aur, candelabre de cristal. Încă nu intraseră în secolul XX, era 1895 când au deschis ușile marelui salon.

Grand Hotel du Boulevard a găzduit marea librărie Alcalay, chiar aici unde suntem, în stânga intrării. Expoziții de pictură, iar în saloanele sale se adunau, la începutul secolului al XX-lea, tinerii din lumea bună. A fost frumos atunci. Dar apoi a fost urât și tragic, când au venit comuniștii și au omorât oamenii, apoi le-au luat tot ce aveau. Tot. O vreme a fost un minister aici, apoi tot hotel, dar un fel de casă de oaspeți pentru comuniști criminali. Comuniștii au fost criminali, copile, să nu uiți niciodată asta! Și să te ferești de cei care vor încerca să-ți spună altceva.

După revoluție, aici a fost în continuare un loc trist. Ca tot ce era sau este încă de stat. Până se va schimba ceva – dacă se va schimba vreodată – tot ce este la stat e urât și trist. Acolo se minte și se fură, să ții minte asta, copile, și să stai departe de ei.

Dar într-o zi un om a cumpărat Grand Hotel du Boulevard. Nu știu de la cine, dacă tot al statului era, sau dacă reușise cineva de la stat să pună mâna pe el, să-l ia pe nimic, spre a-l vinde scump, mai apoi. Așa fac cei de la stat. A intrat apoi în renovare și restaurare. Mulți ani, foarte mulți! Sigur, și pentru că restaurarea unei astfel de clădiri, monument istoric Clasa A (deci cel mai înalt nivel) nu se face la fel ca la altele. Au băgat adânc mâna în buzunar și au adus o firmă faimoasă care face (re)amenajări de mari clăiri istorice, ca aceasta, cu decoruri aristocratice somptuoase, ca în Belle Epoque. Le vezi în jur. Au adus înăuntru cele patru statui mari și faimoase, le-au restaurat și le-au pus aici, pe holuri. Eu le-aș fi pus pe toate într-un singur loc, dar nu sunt ale mele. Cele de pe clădire sunt copii, dar excelent realizate.

Au redat strălucirea marelui hotel și l-au redeschis de curând, la sfârșitul lui 2024. Acum se cheamă Corinthia Grand Hotel du Boulevard, pentru că au reușit să-l includă în acest faimos lanț de hoteluri de mare lux. Bravo lor! Nu au multe camere, doar 30, dar cum cei mai mulți dintre noi nu vedem nici măcar o dată în viață. Și au trei restaurante și baruri: restaurantul Boulevard 73, în salonul de recepții al hotelului, Sass Restaurant & lounge, deschis doar seara, și Heritage Bar, unde suntem noi acum, pe colțul cu Calea Victoriei, care are și un meniu restrâns de mâncare, cu bucătărie proprie.

Data viitoare vom merge să mâncăm la restaurant, în Marele Salon de Recepții. Cică au adus un mare chef portughez, să facă mâncare cum nu mai găsești în oraș. Să vedem… (George Butunoiu, iulie 2025)

Restaurantul Boulevard 73

Sass Restaurant & lounge

Heritage Bar

Camerele

Corinthia Hotel