Respectul meu pentru arhitecții români din vremea comuniștilor
Am foarte mult respect pentru arhitecții români din vremea comuniștilor. Mi se pare remarcabil ce au reușit să facă, așa, cu resursele aproape inexistente pe care le aveau atunci, dacă e să-i comparăm cu cei din țările libere și cu cei de acum. Și presiunile politice, contorsiunile profesionale și morale pe care trebuiau să le facă pentru orice, fie el un proiect mare sau mic. Ca student în comunism, eram mereu în grupurile celor de la Arhitectură, mâncam la cantina lor din Piața Rosetti, umblam cu ei prin toate sălile facultății. Și știu bine ce sacrificii făceau ca să pună mâna pe vreo revistă, un dicționar sau un album de arhitectură aduse de cineva din străinătate. Umblau din mână în mână, studenții și arhitecții făceau schițe de mână după detaliile din poze, se adunau în grupuri ca să le studieze. Și erau foarte scumpe, părinții făceau sacrificii mari ca să le cumpere – în cazul fericit și rar în care le găseau. Și, printr-un mecanism de reverse engineering, am devenit foarte intolerant față de mulți dintre arhitecții zilelor noastre, care au totul, dar absolut totul pe tavă, de la un capăt la celălalt al lumii, pe de o parte, și din dimineața zilei de astăzi și până înapoi la facerea lumii, pe de alta…

Wet kitchen și dry kitchen
Când o să vă cumpărați următorul apartament, nu uitați să cereți arhitectului sau agentului să verifice că are cel puțin două bucătării: wet kitchen și dry kitchen. Am auzit că în unele blocuri rezidențiale noi nu se respectă această regulă elementară…

Strada Iacob Felix, Șoseaua Nicolae Titulescu și Strada Veronica Micle
Când Doamne devin bucureștenii mai cu simț civic și pentru zona intersecției Șoseaua Nicolae Titulescu X Strada Iacob Felix neacoperită în strategia de dezvoltare Metrorex și făcută de mântuială din comunism de când există linia de tramvai cu 0 benzi auto dintre Șoseaua Nicolae Titulescu și Strada Constantin Caracaș, labirintul derivat din Strada Iacob Felix, Șoseaua Nicolae Titulescu și Strada Veronica Micle rezultat din amplasarea haotică a unor scări de bloc și Strada Veronica Micle înfundată cu două benzi auto 1+1 în blocul 11B asociat Șoselei Nicolae Titulescu care paradoxal are blocuri între 10 și 14 etaje cu sute de apartamente și mastodonți de sticlă dar infrastructură subdezvoltată pentru transport public de suprafață, intervenții de urgență și salubritate „înghețată” la anii 1970-1980 cu configurații șerpuite și îngâtuite pentru condus autospeciale pentru incendii, autogunoiere sau autobuze și fundături, pentru care administrația bucureșteană trage mâța de coadă de minim 50 de ani la capitolul exproprieri și lărgiri la nivel de intenție și de proiect dar dă din 1990 încoa autorizații de construire pentru imobile noi pe principiul formelor fără fond spre exasperarea pietonilor și pentru care jurnalismul bucureștean mai mult bagă capul în nisip ca struțul făcându-se că plouă în somnul sadomasochismului pe principiul „Las-o, bă, că merge-așa!” în loc să tragă semnale de alarmă mijlocind pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și ale posesorilor de cărucioare pentru copii în vederea creșterii confortului urbanistic al cartierului s-o pozeze și s-o filmeze cât mai în masă cu telefoanele mobile s-o posteze pe facebook????? Trezește, Doamne, comunitatea bucureșteană din somnul sadomasochismului!Înmulțește, Doamne, semnalele de alarmă pe cât mai multe pagini de facebook și în direcția asta!Puterea se adună din toți micii împreună!
PS. Labirintul derivat din Strada Iacob Felix, Șoseaua Nicolae Titulescu și Strada Veronica Micle e depășit pentru anii 2000 având blocuri de 10 etaje cu sute de apartamente cu minim de confort spațial în astea de o cameră în România ortodoxă mărturisitoare a familiei tradiționale, configurații șerpuite și îngâtuite pentru condus autospeciale pentru incendii sau autogunoiere și fundătură la scările A și B ale blocului 12 și combinând circulația mașinilor cu traficul pietonal înghesuindu-l între mașinile staționate între blocurile îndesate haotic din comunism punând în dificultate în special persoanele cu dizabilități și posesorii de cărucioare pentru copii.Intervalul dintre mastodontul Premium Plaza, blocurile B1, A1 și M4 lipite în zigzag și blocurile 12, 11B și 11A lipite în L e insuficient pentru construit un carosabil pe care conducerea unei autospeciale pentru incendii sau a unei autogunoiere să fie cât mai lejeră și două trotuare, unul de-a lungul scărilor blocurilor A1, B1 și M4 lipite în zigzag și un al doilea de-a lungul scărilor blocului 12, pe care pietonii să poată ieși din astea cu cărucioare pentru copii fără grija mașinilor deși blocurile nominalizate însumează sute de apartamente.Scapă, Doamne, zona intersecției Șoseaua Nicolae Titulescu X Strada Iacob Felix de civilizația asta urbanistică pakistaneză de anii 1970-1980 expropriind și lărgind! (un locuitor al zonei) 😢😢😢😢😢🙏🙏🙏🙏🙏😢😢😢😢😢🙏🙏🙏🙏🙏😢😢😢😢😢🙏🙏🙏🙏🙏😢😢😢😢😢🙏🙏🙏🙏🙏😢😢😢😢😢🙏🙏🙏🙏🙏

Atenție la camera de descălțare („mud room”)!
Atenție la camera de descălțare (mud room) când vă cumpărați următorul apartament, sau când vă proiectați următoarea vilă, fiindcă arhitecții de azi, distrați cum sunt, uită uneori să o pună în planuri. Camera de descălțare se poate pune la intrarea principală (pentru oaspeți) sau la cea personală, care duce către camerele private (dormitoare, living privat etc.), dar ideal ar fi să existe la amândouă. Circuitul e cel cunoscut: două uși, intri din primul hol în camera de descălțare, scoți paltonul, pelerina, pălăria, umbrela, bastonul, și le lași în garderoba pentru haine groase, de exterior, pantofii în camera de pantofi, după care ieși pe cealaltă ușă în încălțări de interior și mergi către a doua garderobă, cea pentru hainele de interior, în care îți lași costumul, cămășile și ce mai e de lăsat. Deci, pentru igienă și curățenie e obligatoriu ca această cameră de descălțare să aibă două uși: pe prima intri încălțat, pe cealaltă ieși descălțat, fără să treci cu papucii prin locul în care ai călcat cu pantofii de afară. Așadar, dacă la apartamentul pe care îl vreți camera de descălțare are o singură ușă (așa cum am văzut de mai multe ori), mai bine nu-l cumpărați…

De ce nu se mândresc dezvoltatorii cu arhitecții lor?
Foarte puțini dezvoltatori imobiliari scriu pe site-urile lor cine sunt arhitecții blocurilor pe care le construiesc. Nici măcar unul din o sută. Oare de ce? Dimpotrivă, mie mi se pare că dezvoltatorii ar trebui să se mândrească cu arhitecții cu care lucrează, și invers, arhitecții să se mândrească și ei cu proiectele ieșite din mâinile lor și cu dezvoltatorii pentru care lucrează. De ce oare nu fac asta, nu-și pun numele pe site? Să fie oare pentru că templaturile gratuite pe care le iau dezvoltatorii de pe Internet ca să-și facă site-urile nu au rubrica asta? Sau alt motiv? Ce credeți?

Dezvoltatorul uituc
Deci lucrurile stau cam așa: investește 30 Mil. € într-unul dintre cele mai luxoase blocuri rezidențiale din București, cu apartamente care se vând cu 5-6,000€/mp, sau poate chiar mai mult, unele sărind bine de milion. La 5 (cinci!) ani de la lansarea lui, curtea interioară e încă neterminată – cea din poză. Mai mult, intrarea pe aleea principală are chiar pe mijloc o gheretă de plastic de portar – cele în formă de WC mobil, bine-cunoscute – ca să blocheze intrarea mașinilor, bariera fiind stricată, probabil. Acuma, eu îl înțeleg perfect pe dezvoltator, că a vândut demult toate apartamentele, și de ce ar mai cheltui câteva mii în plus, față de cele 30 de milioane? Nu am face cu toții la fel? Dar locatarii ce fac? De ce nu-și termină ei amenajarea, ca să le crească valoarea apartamentelor cu câteva mii bune de Euro? Împărțită la 100, câți sunt acolo, ar însemna mai puțin de 100€ de căciulă… Aveți vreo explicație pentru asta? Și încă ceva: e oare util ca această informație să fie consemnată undeva, ca să o poată citi și viitorii cumpărători ai dezvoltatorului uituc? Ce credeți?

Camera de odihnă pentru șoferi
Când vă cumpărați următorul apartament de lux, sau când îi cereți arhitectului să vă proiecteze următoarea vilă, să-i atrageți atenția să nu uite să facă și camera de odihnă și duș a șoferilor – fiindcă arhitecții din ziua de astăzi cam uită aceste detalii. Casa doctorului Ciru Iliescu, de pildă, construită acum 100 de ani, are 3 camere diferite, fiecare cu dușuri, câte una pentru cameriste, bucătari și șoferi, respectiv. Într-un apartament de bloc se mai pot comasa, să fie doar două (una pentru cameriste și șoferi, alta pentru bucătari), dar la limită se poate și cu una singură pentru toți. Ca să nu folosească baia matrimonială, cum vad adesea la blocurile de lux din București…

Ușa către baie
Când vă cumpărați următorul apartament de lux, să fiți atenți ca ușa de la baia dormitorului matrimonial (dar ideal ar fi ca la oricare dormitor) să nu dea direct în dormitor, ci între aceasta și dormitor să mai fie un mic hol, cel mai bine cu o a doua ușă. Dacă e o singură ușă direct către baie, să plătiți mai puțin pe acel apartament sau vilă!

Nu-i așa că e o informație relevantă?
Bloc rezidențial foarte luxos în cea mai prestigioasă zonă a Bucureștiului, și printre cele mai scumpe de pe piață, unde apartamentele se vând cu milioane. Blocul e gata de anul trecut, apartamentele vândute toate. Holul de intrare mare, foarte deosebit și elegant, numai că nu e terminat. Trebuia să fie gata încă de acum un an, conform înțelegerii, numai că după ce s-a vândut și ultimul apartament, nu pare să mai fi existat apetit pentru terminarea lui. Și nu mai e mare lucru de făcut, probabil 3-4 zile de lucru și 3-4,000€ costuri. Nu-i așa că e o informație relevantă și că e bine să fie consemnată undeva (cum e Property INDEX, de pildă) și să rămână acolo pe viață? Mie mi se pare foarte utilă pentru cumpărătorii viitorului proiect rezidențial al acelui dezvoltator…

Mort asfixiat, dar apărat de hoți!
Un detaliu aparent minor, dar de a cărui importanță life-saving oamenii se prind abia după ce le trece moartea prin fața okilor: nu puneți NICIODATĂ în apartamente încuietori care pe dinăuntru se închid doar cu cheia, ci și/doar cu mâna (mâner, buton sau alt sistem). Sau dacă aveți mai multe încuietori la ușă, nu o încuiați pe cea cu cheia când sunteți în interior, ci doar pe celelalte care se deschid manual, direct cu mâna, fără alte accesorii.