Sistem complex de evaluare a calității și clasificare a proprietăților imobiliare - topul Property Index (rezidențial)
Sistem complex de evaluare a calității și clasificare a proprietăților imobiliare - topul Property Index (rezidențial)
Principalele stiluri arhitecturale ale imobilelor de locuințelor colective (blocuri rezidențiale), din 1918 și până în prezent
Aceasta este lista principalelor stiluri arhitecturale ale locuințelor colective (blocuri) din România, din interbelic și până săptămâna trecută, pe care le vom folosi în clasificarea proprietăților rezidențiale în sistemul Property INDEX. Deoarece nu există o astfel de clasificare „oficială” și exhaustivă a stilurilor arhitecturale, nici în România și nici la nivel internațional, la care să ne simțim obligați să ne afiliem, clasificarea noastră este destul de flexibilă, putând suferi unele modificări, mai ales în primele săptămâni și luni de la lansare, în funcție de criticile și sugestiile constructive pe care le vom primi. Le așteptăm, așadar, cu multe mulțumiri anticipate, pe adresa: redacția@propertyindex.ro!
Notă: Dat fiind contextul în care a fost conceput și folosit acest sistem de clasificare, cu scop de popularizare pentru publicul larg, el nu este nici complet, nici redactat la nivel academic, folosind, după cum se observă, denumiri mai degrabă plastice și intuitive. Dar vom face trimiteri către referințe de nivel academic ori de câte ori vom avea ocazia pentru cei care vor să aprofundeze.
PS: stilurile arhitecturale ale locuințelor individuale (case), dar mai ales cele ale clădirilor publice sunt mai variate și mai distinctive, și adesea exemplele cele mai spectaculoase acolo le găsim.
Revival al principiilor arhitecturii Greciei antice și renascentiste. Compoziția arhitecturală este clară, simetrică și utilizează elemente morfologie clasice: coloana, capitelul, cariatide, arhitrave etc. Este prezent în arhitectura începutului de secol din România și are ecouri până în perioada interbelică.
Trăsături distinctive:
Stil de început de secol XX, utilizat până în interbelic în România, ce este bazat pe utilizarea elementelor decorative caracteristice mai multor stiluri istorice (clasic, baroc, gotic etc.), în cadrul unei singure lucrări de arhitectură, îmbinate cu tehnologii noi ale momentului respectiv. Rezultatul este unul inedit, diferit de arhitectura clasică pură.
Trăsături distinctive:
Stil interbelic bazat pe curentul Mediteraneean Revival din SUA începutului de secol XX. Acesta reunea trăsături din arhitectura Renașterii spaniole și italiene, Gotică, Colonială Spaniolă și Beaux-Arts. A fost mult utilizată în cadrul vilelor interbelice, dar s-a utilizat și în programul locuirii colective în Bucureștiul dintre cele două mari războaie.
Trăsături distinctive:
Stil interbelic generat de opoziția față de lumea veche. Nou vs. Clasic. Curat vs. Ornamental. Progresism vs. Tradiție. Reprezintă lumea nouă: a mașinii, a materialelor contemporane (oțel, beton, sticlă) a tehnologiei (antena radio). Se va transforma în stilul internațional occidental, potrivit pentru reconstrucția de după cel de-al doilea război mondial. În România interbelică, se suprapune și întrepătrunde cu Art Deco-ul autohton, iar forma sa capătă un specific local, fiind de multe ori mai bogată decât în exemplele vestice.
Trăsături distinctive:
Substil al modernismului, care poartă denumirea școlii fondate de Walter Gropius în 1919, în Germania. Caracterizat de lipsa decorațiunilor și a culorilor, acoperișul plat, compoziția asimetrică a fațadelor, formă de clădire rezultantă a funcțiunii. Utilizarea materialelor noi ale vremii este caracteristică de bază: suprafețe mari vitrate, beton, oțel. „Form follows function!”. „Less is more!”
Trăsături distinctive:
Stil apărut în Franța la început de secol, dar consacrat în America și Europa anilor 30. Prezintă trăsături glamourous, luxury, bazate pe verticalitatea compoziției și pe motive geometrice foarte prezente. Zig-zagul, chevronul, utilizarea alamei. Pe plan autohton se suprapune și se întrepătrunde cu modernismul. Dar în contrast cu acesta, propune o imagine mai plină de detalii, mai vie. Pe alocuri, îmbrățișează simetria și verticalitatea în compoziție. Este unul dintre cele mai îndrăgite stiluri arhitecturale ale secolului XX.
Trăsături distinctive:
Stil ce își face apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea în România, reprezentat și creat de Ion Mincu, ce continuă să fie utilizat până în interbelic. Este proclamat „stil național”, dată fiind perioada de căutări a unui specific local, și se suprapune și îmbină cu eclectismul și neoclasicul, împrumutând elemente din cele două. Este un stil foarte divers și îmbină elemente tradiționale (prispă, popi din lemn decorați, parapeți din lemn, foișorul), orientale (geamlâcul, bovindoul din lemn), mediteraneene (pergole și logii), brâncovenești (ancadramente din piatră și inserții din piatră). Nu este un stil unitar, și depinde foarte mult de arhitectul care a creat opera. Deși este utilizat cel mai mult la construcțiile administrative, dar mai ales la vilele individuale, apare uneori, destul de rar, și la programul locuințelor colective, denumite „ieftine” la momentul respectiv, dar extrem de apreciate în prezent.
Trăsături distinctive:
Stil utilizat în primii 10 ani de la sfârșitul celui de al doilea război mondial, importat de la sovietici. Păstra intenția de a se utiliza elemente clasice în compoziție, să pară rezultatul unei tradiții. A fost eliminat odată cu nevoia de urbanizare rapidă, eficientă din punct de vedere financiar, și cu alinierea la standardul funcționalist al stilului internațional occidental îmbrățișat global.
Trăsături distinctive:
Modernismul postbelic sau stilul internațional occidental, îmbrățișat global după cel de-al doilea război mondial, a fost utilizat cu succes și pe plan local, rezultatul fiind o arhitectură de calitate, în care se resimțeau ecourile școlii interbelice de arhitectură. Curățenia și claritatea fațadelor face ca imaginea lor să fie relativ timeless. Din păcate, această imagine a fost alterată de intervenții ulterioare. Regăsit adesea la imobilele din anii ’60 a căror arhitectură denotă intenția de a prezenta detalii, ritm, curățenie.
Trăsături distinctive:
Stilul internațional occidental este utilizat și în arhitectura de masă. Pe plan local nu vorbim despre reconstruire, cât despre urbanizare. Marile ansambluri funcționaliste încep să apară după jumătatea anilor ’50 și urmează direcțiile Chartei de la Atena: volume construite cu densitate mare, poziționate la distanță unele față de altele, cu spații verzi vaste între ele. Deși prezentau o repetitivitate verticală extremă, totuși se puteau distinge câteva detalii de arhitectură pe fațade înainte de termoizolarea acestora de după 2010. Această înclinație pentru detalii dispare treptat, către anii ’80. Imobilele din anii ’60 păstrează o arhitectură funcționalist-modernistă cu geometrie studiată și compoziție de fațadă.
Trăsături distinctive:
În perioada comunistă s-au realizat și imobile de locuințe colective privilegiate, urmând principiile modernismului postbelic, dar cu un plus important: bugetul, locația și dimensiunea imobilelor. Acestea au trecut bine testul timpului, iar imaginea lor este curată. Deși concepute în linia principiilor stilului internațional occidental, nu prezintă o înălțime mare și au o densitate redusă. Poziționarea a fost întotdeauna privilegiată pentru imobilele înscrise în acest stil.
Trăsături distinctive:
Stil apărut în anii ’80, utilizat în principal pe bulevardele importante din București. Poate fi numit „decorativism”, pentru că juxtapune elemente morfologice clasice peste o formă tipic funcțională. Evocă puterea regimului.
Trăsături distinctive:
Fenomen interesant de construcții care pare, nu de puține ori, fără arhitect. Prezent îndeosebi în statele ieșite de sub comunism, în perioada de tranziție. Denumirea sa este inspirată din publicația „Pristina is everywhere. Turbo Urbanism: the aftermath of a chrisis” a lui Kai Vockler. Prezintă imobile construite în funcție de nevoi, dar cu „tichie de mărgăritar”, un touch de „wow”. Haos și incoerență stilistică. Limbaj arhitectural bazat pe sisteme preluate din zone înstărite (peretele cortină, balustrada de sticlă, tâmplăria colorată) realizate ieftin, alăturate formelor rezultate strict din rezolvările de maximizare a suprafețelor vandabile (mansarde false, balcoane închise etc.). Cumul de elemente arhitecturale de diverse tipuri, puse cap la cap în încercarea de a inspira luxul, frumosul. De multe ori sunt construcții ilegale sau care folosesc la maximum zona gri a legislației construcțiilor, oglindindu-i lacunele.
Trăsături distinctive:
Apare imediat după revoluție. De multe ori, este adoptat în cadrul imobilelor proiectate sau începute înainte de ’89, dar finalizate după, sau exemple de arhitectură care neagă funcționalismul și modernismul de a doua jumătate de secol XX. Alteori sunt intervenții noi, de ani ’90, perioadă în care arhitecții erau în căutarea unui limbaj diferit față de cel din perioada comunistă.
Trăsături distinctive:
Când este utilizat cadrul ansamblurilor mari, acest stil denotă pragmatism. Se aseamănă funcționalismului din perioada comunistă doar prin formă, dar nu îmbrățișează principiile Chartei de la Atena legate de spațiile verzi, distanțele dintre clădiri, integrarea în oraș. Și asta pentru că este perfect adaptat cerințelor specifice legale actuale – acolo unde își propune să le respecte + bugetului minimal permis de piață țintă. Poate fi un rezultat corect, dar nu are resursele pentru a genera arhitectură de referință. Apare și ca plombă urbană, acolo unde bugetul nu a fost suficient și unde asupra proiectului inițial au survenit o serie de optimizări și modificări impuse de investiție.
Trăsături distinctive:
Stil care preia elemente stilistice contemporane moderne și le reașază într-un mod inedit în cadrul intervenției, rezultatul fiind unul de calitate în timp. Este așezat, cuminte, uneori chiar rafinat. Intră sub tutela atotacoperitorului stil contemporan, dar reușește să treacă bine testul timpului.
Trăsături distinctive:
Preia mult din designul interior glamourous, care se bazează pe evidențierea materialelor nobile folosite. Nu este un stil timid, ci „țipă”, atrage atenția. De multe ori forma este lăsată în planul doi, pentru a se evidenția lastra de piatră, iluminatul, fereastra mare, detaliul scump. Epatează, iar unde o face bine, rezultatul este remarcabil. Nu de puține ori neagă contextul, voit, pentru a fi în contrast cu acesta.
Trăsături distinctive:
Stilul rar unde se întâlnesc: poziționarea bună, arhitectura de calitate, bugetul corect, executantul priceput și investitorul cu viziune. Poate avea diverse forme, fiind influențat de atenția la relația cu împrejurimile, de tehnologia de ultimă oră, de valorile pe care vrea să le transmită. Rezultatul acestei juxtapuneri este o clădire de referință, care cel mai probabil va trece testul timpului cu brio. Pare o îmbinare matură între timeless classic și glamourous, cu un plus de rafinament.
Trăsături distinctive:
Revival bazat pe imaginea romanțată a elementelor arhitecturii industriale de secol XIX. Prezintă apel prin utilizarea brută a materialelor: cărămidă, metal vopsit (negru sau verde), beton aparent, prinderi mecanice la vedere. Se dorește a fi un stil sincer, unde materialele brute sunt lăsate la vedere, așa cum sunt ele. Dar în ziua de astăzi, când totul trebuie să fie sustenabil, s-a transformat uneori într-un efort de emulare a purității, prin placări peste termoizolații. Oricum, este un stil cu personalitate, extrem de apreciat în rândul cumpărătorilor.
Trăsături distinctive:
Deși încă puțin cunoscut în domeniul arhitecturii construite din România, acest stil neo-boem, sau post-boem, cum i se mai spune în mediul academic, este unul dintre cele mai apreciate de publicul larg, chiar dacă nu folosit pe scară largă acest nume dat de mediul academic. Mult mai prezent în arhitectura de interior, acesta începe să apară tot mai des în arhitectura românească a locuirii colective. Relaxat, cald, natural, uman. Împrumută din contemporan, industrial, wabi-sabi, și mixează, rezultatul fiind unul inedit. Acest eclectism selectiv îi dă libertate și forța.
Trăsături distinctive:
(Arh. Vlad Baloșin, George Butunoiu, august 2023)
1 comentariu la “Stiluri arhitecturale ale imobilelor de locuințe colective”
Gabriel
Felicitari pentru articol