Când dezvoltatorii tineri se apucă de construit blocuri (II)

Ca recrutor îmi atrag adesea critici când arăt mai multă încredere managerilor tineri decât celorlalți, când îi pun primii pe liste atunci când îi recomand angajatorilor pentru posturile cele mai înalte, când spun că prefer prezența lor, felul lor de a fi și de a face lucrurile, față de cei trecuți adânc prin viață.

Am analizat și am evaluat până acum sute de ansambluri rezidențiale, de la cele minuscule la cele gigantice, și mi-am format un reflex solid să fac diferența dintre loviturile de oportunitate, când investitorul își ia banii și pleacă după ce vinde tot, fără să mai auzi de el, și cei care pun bazele unui brand, îl construiesc, îl dezvoltă, îl apără și își leagă definitiv numele de el. La fel ca la carierele din marile businessuri, desigur.

Continui cu descrierea proiectului lui Raul de la Sibiu începută în articolul trecut, pentru că mi se pare un excelent studiu de caz pentru Property INDEX. Nu știu cât din mersul său împotriva curentului e risc calculat, cât e instinct de antreprenor tânăr sau consultanță de specialitate plătită cu bani grei, dar conceptul i-a surprins pe mulți.

Sigur, o bună parte din explicație e legată de faptul că el și frumoasa lui femeie, familiile lor, partenerii de business și apropiații se vor muta cu toții acolo, deci era oarecum de așteptat ca să ajusteze conceptul după modul lor occidental de viață, dinamic și de succes. Iar alegerea unui arhitect tânăr, la fel ca ei, nu e deloc întâmplătoare.

Stilul neo-boem e în plin avânt în arhitectura și în urbanismul occidentale, dar la noi abia acum apar primele semne. La București l-am văzut doar la ansamblurile foarte mici, cum sunt celebrele de-acum Urban Spaces ale arhitecților de la ADN. Să faci un ansamblu mediu în acest stil, cum e The Lake House, e o noutate pe piața imobiliară.

Alt concept occidental în plin avânt, cel de mixed use development, abia acum pătrunde și el în România. Doar One United Properties i-au înțeles pe deplin valoarea, deocamdată, și investesc masiv în astfel de proiecte, cum e cel din Cotroceni. Sigur, îi vor urma și alții când se vor dezmetici, însă nu îi vor mai prinde niciodată din urmă pe One, care au avut primii curajul să facă lucrurile diferit de toți ceilalți: investiție în marketing și în brand, în estetică, și altele câteva „îndrăzneli” care au arătat că chiar și genialitatea banală, la mintea cocoșului, e lucru rar pe piață.

Cosmopolis s-au apropiat de acest mixed use development, dar probabil doar pentru că erau mult prea mari (ca întindere), și oricum nu ar fi putut să facă altfel. Iar Greenfield, după ce au început în extrema cealaltă, abia acum par să-i fi înțeles valoarea, și construiesc ceva cu adevărat de anvergură în Băneasa. Dar mai bine mai târziu decât… Ceilalți stau încă în așteptare și trag cu ochiul la One și la Impact.

Raul a intuit bine și s-a apropiat și el de acest tip de mixed use development. Sigur, atât cât îi permite contextul unui proiect de dimensiuni medii. Dar dintre toate social amenities pe care le-am văzut în proiect, cel mai mult mi-a atras atenția galeria multifuncțională de artă pe care vrea să o facă în una dintre vechile hale industriale, care a scăpat astfel de demolare. Adică exact la fel cum se întâmplă în toate marile metropole occidentale, cu proiectele de regenerare urbană. Din câte mi-a spus, activitatea va fi acolo continuă, inclusiv noaptea: expoziții de toate felurile, spectacole, cursuri pentru copii, conferințe și seminarii științifice și de business, și lista e fără capăt.

Nu-mi aduc aminte să fi văzut vreun astfel de centru cultural în ansamblurile rezidențiale din București. Probabil că nici în alte orașe nu sunt chiar la fiecare colț de complex imobiliare. Dar vor veni, cu siguranță, când dezvoltatorii vor căpăta reflexul de a citi mai multe cărți și studii de psihologie înainte de a se apuca de lucru.

Tot împotriva curentului a mers Raul atunci când a spus că își asumă responsabilitatea de a gestiona personal administrarea ansamblului timp de cel puțin 25 de ani, pe când majoritatea celorlalți dezvoltatori abia așteaptă să scape de astfel de griji și să le paseze viitoarelor asociații de proprietari. Interesată în acest sens e centralizarea și automatizarea întreținerii jardinierelor de la balcoanele apartamentelor, împreună cu a spațiilor verzi comune, printr-un sistem electronic de arozaj extern, care să ude singur florile.

Dar despre electronica și sistemele de smart control ale lui Raul voi reveni în următorul articol, când voi scrie câte ceva și despre apartamente, pentru că iarăși s-a lungit și acesta… (George Butunoiu – februarie 2022)