Sistem complex de evaluare a calității și clasificare a proprietăților imobiliare - topul Property Index (rezidențial)
Căutări recente:
În Spania (dar și în alte țări), statul are drept de preempțiune la vânzarea oricărei proprietăți imobiliare. Adică, dacă vinzi un apartament, o vilă sau altceva, trebuie să notifici primăria, care are o lună să-ți răspundă dacă îți cumpără proprietatea la prețul declarat de tine. Sunt cazuri în care primăria revinde proprietatea imediat cu un oarecare profit, dacă prețul declarat e mic. Statul face asta pentru a-i descuraja pe cei care pun prețuri subevaluate false pentru a păcăli fiscul, dar uneori primăriile chiar au nevoie de acele proprietăți.
Întrebare: ce credeți, dacă ar exista o astfel de lege în România, cât de mare ar fi probabilitatea ca ea sa funcționeze exact invers decât după principiul pentru care a fost concepută? Adică cineva pune la vânzare o proprietate la un preț supraevaluat (nu subevaluat, sau la prețul pieței), și un amic de la primărie o cumpără cu mult mai mult decât face…
1 comentariu la “Ce ar face funcționarii români de la primărie?”
M
Dreptul de preempțiune al statului asupra proprietăților imobiliare este extrem de specific, în principal justificat pentru o cheltuire responsabila a banului public în îndeplinirea unor nevoi imediate sau planificate de către comunitate. În nici un caz, și în nici o țară acestea nu au ca obiect exclusiv controlul valorii de piața a proprietăților dintr-o anumită zona...ar reprezenta un conflict de interese și o activitate neconstituționala. Spre exemplu, se aproba intr-o comunitate urbana creșterea densității ca urmare a nevoilor operaționale ale urbei: crearea de locuri de munca, spații de locuit mai ieftine pentru a da posibilitatea oamenilor muncii sa poată locui aproape de locul de munca (doctorilor, pompierilor, polițiștilor, etc. sa ajungă repede la servici în caz de urgență). Urmare a unei astfel de decizii, planul de urbanism dictează nevoia de servicii corelate cu aceasta creștere de densitate: spații de parcare, unități sanitare, stații de pompieri, secții de poliție, rețea crescută de apa potabilă, etc. În aceste condiții se creeaza nevoia primăriei de a achiziționa unele proprietăți în zona și de a crea posibilitatea unor proiecte 3P (sau PPP - Public Private Partnership). Se întâmplă ca acele proprietăți, în urma unor studii și negocieri cu partea privata din ecuație sa se demonstreze ca nu pot îndeplini nevoile urbei. Ele sunt vândute la valoarea de piața la data vânzării. Este normal ca valoarea ei sa crească deoarece comunitatea știe ca urmează sa se dezvolte zona ca urmare a creșterii densității. Trebuie sa admitem ca exista și situații ieșite din normalitate, sau care încalcă legea, dar acestea sunt mai degrabă izolate și foarte ușor de identificat și investigat. Totuși, valoarea acestui proces este mult mai mare prin comparație cu potențialele riscuri. Dar în Spania, și celelalte tari din exemplul dumneavoastră, exista o Justiție eficienta și funcțională și o piața de imobiliare matura și reglementată cu răspundere. Mai este mult de munca la noi în aceste domenii...