Labirintul Mecanicii Solidelor

Colțul mărginit de străzile Ion Brezoianu și Constantin Mille, și pe partea cealaltă de Teatrul de vară Alhambra și de Hotelul Cișmigiu, adăpostește una dintre cele mai neobișnuite și mai bizare configurații arhitecturale, foarte potrivită în scenariul unui film de suspans.

Academia Română are în Constantin Mille 15 Institutul de Mecanica Solidelor, cu un ansamblu de clădiri care se văd doar de sus – vedeți pozele din galerie. Dar din stradă nu bănuiești nimic, crezi doar că e căsuța din poză, cu inscripția pe ea. În spate, însă, mai are două clădiri mari – cele care se văd în pozele cu câte două săgeți roșii. Amândouă par părăsite de mulți ani. Și, după cum știm cu toții că merg lucrurile într-o astfel de instituție de stat, așa vor rămâne pe veci. Însă Academia a mai avut acolo încă o clădire – cea marcată cu o singură săgeată roșie, lipită într-un mod foarte ciudat de Blocul A. D. Buenger din strada Ion Brezoianu 18. În pozele făcute de faimosul fotograf Dani Ghercă de pe înălțimile Palatului Universul se văd bine.

Nu știm când au fost construite aceste patru clădiri ale Academiei – probabil cândva în interbelic, și înainte de 1934, când a fost construit Blocul A. D. Buenger (arhitect Isac Mahler, inginer Louis Rudberg). Fiindcă e greu de crezut că proprietarul blocului ar fi acceptat o astfel de bizarerie lipită de clădirea sa. Înainte de 1900, în locul acela a fost proprietatea Algiu, cu o casă cu etaj și cu încă una mai mică în curte.

Accesul la toate clădirile Academiei se face prin poarta de fier din Constantin Mille 15 și printr-o alee foarte îngustă, pe care nu cred că poate trece o mașină de pompieri, de pildă.

Ni s-a spus că Blocul A. D. Buenger a fost recuperat de niște evrei. Pare plauzibil, mai ales că toate numele legate de începuturile lui au rezonanțe evreiești. Alt evreu a negociat cu aceștia ca să îi dea acces la clădirea din spate, lipită de Blocul A. D. Buenger din Brezoianu, dacă o cumpără și o renovează. A obținut acest acord, așa că i-a convins pe cei de la Academie să-i vândă acea clădire. Ceea ce academicienii au și făcut, cu condiția să nu aibă acces prin poarta lor din Constantin Mille.

Evreul 2 a cumpărat corpul de clădire (acum cu adresa Ion Brezoianu 18 C2), a obținut toate autorizațiile să-l transforme în rezidențial (toate în bună regulă, cum ne-a confirmat Sorana, cea care a făcut tranzacția), și l-a renovat complet prin 2020, transformându-l într-un fel de hostel cu 17 camere, Heights Accommodation City Center – poate fi găsit și pe Booking.com sau pe alte interneturi). Hostel în care se ajunge, prin urmare, doar prin blocul de pe Brezoianu, intrând pe ușa principală, trecând prin hol și ieșind apoi prin spatele blocului!

Cei care reușesc să intre prin toate ungherele Bucureștiului vechi, descoperă uneori locuri fascinante. Pe lângă care au trecut o viață întreagă, dar nu au știut că după o poartă sau un zid mai este ceva. Bucureștiul vechi – și centrul, mai ales – e fabulos pentru cine poate să vadă și să afle lucrurile neștiute de demult. Acesta din Brezoianu e doar unul dintre cele fără de număr…

Păcat că se prăbușesc toate acestea, una câte una, zi de zi, fără să le pese celor care ar putea să le apere. Se duc, și nu se vor mai întoarce vreodată. (George Butunoiu – august 2024)