Milionarul francez față cu agentul român

Sigur o să fac un mic serial cu vechiul meu prieten francez care a ajuns la concluzia că cel mai bine i-ar fi să trăiască în România. Fiind bogat, s-ar putea duce să trăiască în orice țară din lume, lipsit de griji, dacă nu i-ar păsa de ce vede în jurul lui. Am scris cum nu a mai vrut să trăiască la Paris și s-a mutat la Londra – el fiind om de metropolă, nu de stat pe o insulă paradisiacă. Când și Londra a devenit cea pe care o știm, s-a mutat la Barcelona. Dar cum nici Barcelona nu mai este cea pe care o credea el, acum se mută de tot în București. Un oraș cu metrou cu care merg oameni frumoși și curați, după cum îl descrie el. Un metrou cu care îi place să se plimbe ore întregi, fără țintă, doar de dragul atmosferei.

Cunoaște bine Bucureștiul, dar până acum nu și-a pus serios problema adaptării la obiceiurile locului. Credea ca va fi invers. Sau dacă nu, că va fi ușor. S-a lămurit că nu, însă are experiența Spaniei, unde lucrurile se fac cam la fel ca la noi, așa că tranziția va fi relativ ușoară.

A început cu căutarea unui apartament în București. Unul relativ mic pentru un om bogat, cam de 100mp, că nu are nevoie de mai mult, pentru care a alocat 700,000€. Adică un buget peste medie cam pentru orice agenție imobiliară, ceea ce ar te-ar duce cu gândul că e un client care ar trebui tratat cu o atenție proporțională cu mărimea portofelului. Mai ales că plătește pe loc cu cardul, în câteva minute, fără împrumuturi sau alte așteptări și complicații.

A contactat mai multe agenții imobiliare, și a început să primească oferte. Aproape toate pe WhatsApp, câteva poze cu o canapea și chiuveta din baie, două-trei rânduri scrise la repezeală, cu aceleași fraze bombastice fără sens, și hai repede-repede să-l vezi. Doar vreo două agenții mai mari i-au trimis prezentări serioase, muncite, bine făcute, din care să înțeleagă cât de cât despre ce era vorba.

La început s-a enervat și le-a șters direct, fără să le mai citească, pe cele pe care le-a considerat „insultătoare” – ca să folosesc direct cuvintele lui, traduse în română. Dar când a văzut că nu mai rămâne cu mare lucru, a început să le caute și să le scoată din recycle bin. Mai ales că l-am sfătuit și eu insistent să ia lucrurile așa cum sunt și să nu încerce să le schimbe, pentru că nu are nicio șansă. Câtă vreme vânzătorii nu vor da exclusivitate unei singure agenții care să-i reprezinte, așa le vor fi prezentate și în continuare proprietățile. E greu de imaginat cum ar putea să facă lucrurile altfel un agent fără exclusivitate pe piața imobiliară din România. (George Butunoiu – septembrie 2023)