Strada Batiștei

De unde vin numele străzilor și cartierelor din București:

Strada Batiște(i): Există mai multe opinii referitoare la originea numelui străzii. După unele păreri, în limba română veche, batişte ar fi însemnat „ vad unde se adăpau vitele”. Ştim că pe aici trecea un afluent al Dâmboviţei, pârâul Bucureştioara, astăzi dispărut. Istoricul Constantin C. Giurescu consideră că batiştea era bătătura sau oborul unde erau ţinute vitele aduse pentru tăiere. De altfel, în apropiere, se afla mahalaua Scaune unde locuiau măcelarii. O altă ipoteză susţine că batiştea era un loc unde femeile băteau pânza cu maiul, pentru a o înălbi. Istoricul George D. Florescu crede că numele mahalalei ar veni de la un oarecare Baptiste, care ar fi fost proprietar în aceste locuri, prin secolul al XVII-lea.

Biserica Batiștei, care şi-a păstrat până astăzi arhitectura iniţială, a fost ctitorită de un anume Manciu, vătaf de măcelari, şi de alţi locuitori ai mahalalei în 1764. La începutul secolului al XIX-iea, un dascăl de la Biserica Batiștei, pe numele lui Ioan Dobrescu, a început să-şi noteze într-un jurnal faptele petrecute în mahalaua sa, precum și evenimente politice din ţară sau din Europa (suntem în timpul războaielor napoleoniene). Iată ce nota acest târgoveţ: „1811, februarie 12 m-am căsătorit eu Ioan ţercovnec sin Dobre cojocariul ot mahalaua Batestii şi am luoat întru soţie, pă Evdochia, fata dumnealui jupân Drăghici, şalvaragiu (…) Şi nunta o am făcut-o în duminica lăsatului secului de brânză”. Martor la o lume în schimbare, el critică moda apuseană şi deplânge stricarea vechilor rânduieli: ,.încă ne-am pus împotriva lui Dumnezeu. Că întâi era casele învelite cu lemn, pă urmă le-am învălit cu fier. Acum ce să vezi? Muerile cu capetele goale şi tunse, dezgolite până la brâu. Oamenii îşi lepădaseră portul şi-şi luaseră port străin, ca păgânii, unii nemţeşte, alţii franţuzeşte, alţii în alte chipuri, cu părul tuns, cu zulufi, ca muerile. Apoi ne amestecam cu ei şi cei mai pricopsiţi le învăţa cărţile lor, unii sfrantozeste, alţii nemţeşte, alţii talieneşte ( … ) Şi sfintele posturi nu le mai băgăm în seamă. Totdeauna cărnuri la mese. La biserică mergem ca la o priveală, care şi mai care cu haine scumpe, muierile cu felurimi de podoabe drăceşti, iar nu să intrăm în Biserică cu frica lui Dumnezeu, să ne rugăm pentru păcate. Mai scurt, mândria aşezase scaun la Bucureşti”.

Ioan Dobrescu şi-a împodobit manuscrisul cu desene, unul dintre ele reprezentând Biserica Batiştei şi propria casă lipitiă de zidul bisericii, precum şi mănăstirea învecinată, a Colţei, împreună cu turnul ei. Printre multele case impunătoare de pe această stradă se află şi cea care a aparţinut lui Gheorghe Costa-Foru, om po­litic şi jurist, primul rector al Universităţii din Bucureşti (1864). În anul 1877, trupele ruseşti aflate în marş spre Bulgaria îşi in­stalează în această casă Marele Stat-Major. Astăzi clădirea adăposteşte Ambasada SUA.

(Din „Străzi vechi din Bucureștiul de azi” – Alexandru Ofrim, 2007)