Când arhitecții au lipsit de la cursul despre adevăratul lux

Arhitecți care proiectează luxul zilelor noastre, dar fără să fi trăit ei vreodată în lux. Sau nu au suficientă inteligență să și-l imagineze. Iată ce poate ieși: apartament penthouse imens care costă multe milioane, vreo 700mp, cât o întreagă scară de bloc mai mititel. Piscină pe acoperișul clădirii, seră, living de 120mp, șemineu, dormitoare mari, mici, pentru copii, camere nenumărate. Și la toate acestea, o singură ușă de intrare în tot „palatul”!

Vin câțiva muncitori să curățe piscina, intră pe ușa principală, adică pe singura ușă. Inviți niște fețe subțiri la masă, aduci un mare chef de la Praga să-ți gătească, și când să intre invitații subțiri, dau de un servitor care iese în fugă, că bucătarul tocmai a constatat că-i lipsește ceva și trebuie luat urgent. Toți, boieri și servitori intră și ies pe aceeași ușă, se ciocnesc între ei.

Ai un copil la liceu, vrea să aducă și el pe cineva pe care să nu-l vezi tu, părintele milionar sau invitații tăi milionari și ei – nu se poate fără să treacă prin văzul tuturor. Ca să nu mai spun că dacă izbucnește un foc în partea din față, la intrare, ce faci dacă chiar singura ușă arde? Cameră pentru servitor intern? Sau pentru servitori, pur și simplu, chiar dacă nu sunt interni? Unde se schimbă, unde se odihnesc din când în când? Nu avem!

Tot felul de camere inutile, sau unele inutil de mari, dar asta nu. O singură bucătărie în toată hardughia de 700mp, și aia „americană”, în capătul salonului? Inviți membrii guvernului la masă și o tanti și un nene stau în capătul celălalt al sălii și pun mâncarea pe farfurie? Serios? Sau unde îți scoți pantofii, sau paltonul ud când vii de afară și treci de miraculoasa ușă care te desparte de lumea celor săraci? Nu avem cameră de scos pantofii și de trecut în ținuta de casă!

Adică lucruri pe care și cel mai începător arhitect le gândea și le făcea înainte, chiar și în casele mai mici, nu doar în cele pentru boieri. Orice casă cât de cât arătoasă sau apartament de bloc avea cel puțin două intrări, garderoba pentru musafiri era într-un loc, camera ta de scos pantofii și de trecere la ținuta de casă era în altul, nu dădea nimeni nas în nas cu cine nu trebuie. Dar e greu pentru un arhitect care nu s-a născut într-o astfel de casă să înțeleagă la ce folosesc toate acestea și care e rostul lor…