Ce pățești dacă uiți de unde ai plecat…

Doi bătrâni acum, plecați de aproape 50 de ani din Patrie, taman în celălalt capăt al lumii. Una dintre ultimele dorințe a fost să se întoarcă de unde au plecat și au decis să-și construiască o casă în București. Au venit, au ales locul, au vorbit cu un arhitect să le facă proiectul, au făcut calculele, le-a ieșit vreo 700,000€. Arhitectul a recomandat o firmă de construcții și s-au apucat de treabă.

De doi ani, cei doi bătrâni nu au mai venit în România. Și nu doar din cauza virusului. Ci mai ales pentru că arhitectul îi ținea la curent regulat și cu toate detaliile despre ce se întâmplă. Au tot suplimentat bugetul, la cererea arhitectului, care a zis că pandemia a schimbat lucrurile, mâna de lucru, materialele, că a trebuit să schimbe proiectul de vreo două ori fiindcă primăria coruptă nu știu ce avize nu le dădea, așa că au ajuns pe la un milion.

Dar în ultimele luni, una dintre puținele lor cunoștințe apropiate nemoarte și neplecate din București, care din nu se știe ce motive a ajuns să viziteze casa lor aproape gata acum, a tot insistat să vină să vadă ce se întâmplă acolo.

Și au venit. Și au avut surpriza vieții lor. Casa arăta, din exterior și în mare, cam la fel cu desenele arhitectului. Însă la interior era cu totul altceva. Pereți care trebuiau să fie din beton erau acum din rigips, tot rigips pus direct peste beton, în loc de tencuială, instalații de la Dragonul Roșu, ferestrele și acoperișul la fel, mansarda dispăruse cu totul.

Un prim calcul le-a dat că arhitectul și constructorii lui i-au furat de vreo jumătate de milion de Euro, adică jumătate din tot ce au cheltuit. Și poate că nu asta ar fi fost paguba cea mai mare, ci faptul că dărâmarea și construirea printre ceea ce mai poate fi folosit, totuși, îi costă cam la fel cu a lua totul de la început.

Și da, nu aveau niciun act semnat cu arhitectul și cu constructorul în afara contractelor inițiale. Dar chiar dacă ar fi avut, la ce le-ar fi folosit în România?