Când dezvoltatorii tineri se apucă de construit blocuri (I)

Am un bun prieten arhitect, care îmi povestește adesea despre proiectele lui, dar mai ales despre cum sunt clienții pentru care lucrează, dezvoltatorii (s-a specializat pe blocuri rezidențiale și ansambluri), cum sunt investitorii cei bătrâni față de cei tineri, românii față de străini, cei la primul proiect față de cei la al nuștiucâtelea, cei din București față de cei de dincolo, și câte și mai câte.

Nu știu dacă a citit multe cărți de psihologie, sau dacă viața l-a obligat să învețe în ritm accelerat (e destul de tânăr, totuși) cu cine are de-a face și când e bine să spui unui client chiar ce gândești și când nu, dacă are înnăscut acest simț al detaliului fin, pe care puțini îl văd, și încă și mai puțini îl descifrează, sau poate toate acestea la un loc. Dar e o plăcere să-l asculți de fiecare dată, mai ales că are un rar simț al umorului.

Stăteam de vorbă și mă întrebam care să fie al doilea oraș cu care să continui proiectul meu Property INDEX, și atunci mi-a spus despre un mare proiect rezidențial pe care îl are el la Sibiu, pentru un dezvoltator tânăr și foarte ambițios. Și cu o soție foarte frumoasă și deșteaptă, pe deasupra.

Întâmplător auzisem despre acel proiect și reținusem conceptul, fiindcă m-a surprins sloganul său: „Cartierul bunelor maniere”. O temă centrală în studiile sociologice pe care le avem în lucru și pe care le vom dezvolta pe scară largă, deci încă și mai mare interesul pentru mine.

Așa că am decis, Sibiul va fi al doilea oraș în care Property INDEX va face evaluările clădirilor rezidențiale. Mai ales că mă gândesc din ce în ce mai serios să mă mut vara într-un oraș aproape de munte. Am pus benzină, am controlat apa la ștergătoare, mi-am luat femeia, copiii și bona, am urcat în mașină și am plecat să traversăm munții. Arhitectul a venit cu automobilul lui, că nu aveam unde să-l mai pun în al nostru.

Ne-am întâlnit la un restaurant, mai întâi. Știind că vin cu ai mei după mine, a venit și el cu ai lui. După ce am numărat copiii, din calcule a reieșit că avem același număr fiecare. Ba mai mult, sunt și de aceleași vârste. Așa că agenda frumoaselor noastre femei s-a făcut instant și de la sine, pentru tot restul vizitei, nouă rămânându-ne, așadar, tot timpul pentru discuții bărbătești despre arhitectură și real estate.

Cunosc foarte bine profilul, în câteva minute mi-a fost foarte clar. De treizeci de ani evaluez oamenii, din asta trăiesc, nu prea mai dau greș. Antreprenorul clasic, self-made man, ambițios, fără frică. Are businessuri de succes, urmărește în permanență tot ce e mai nou în domeniul său. Cam cum fac cei mai mulți manageri tineri și inteligenți, de altfel.

Când au venit copiii pe lume, s-a gândit să-și construiască o casă mai mare, știind că nu se vor opri la primul. A găsit mai multe terenuri, dar cel mai mult i-a plăcut unul de pe malul lacului. Care lac tocmai a fost amenajat complet de către primărie și va deveni una dintre atracțiile Sibiului. A observat că pe terenul acela poate fi făcută o casă foarte, foarte mare, dar exista și varianta mai multora, dar mai mici. A ales-o pe a doua. A făcut un mic calcul, și i-a ieșit că acolo încap 30 de vile și 9 blocuri, un food court cu 4 restaurante, magazine, o sală de sport și un mic centru cultural multifuncțional.

Nu a stat prea mult pe gânduri și s-a apucat de lucru. Mai mult sau mai puțin instinctiv, și-a luat un arhitect tânăr, ca și el. Și a  avut curajul să-l lase să facă cum crede el că e mai bine. Chiar dacă inevitabil mai scump. Așa că – pe planuri și machete, cel puțin – a ieșit unul dintre cele mai interesante și mai coerente ansambluri rezidențiale pe care le-am văzut până acum.

Primul bloc e gata, al doilea e în construcție. El spune că în trei ani va fi totul gata. Chiar și cu parteneriatul special și avantajos pe care îl are cu firma de construcții e greu, și e puțin probabil să facă atât de repede tot ce și-a propus. Dar mai știi, tinerii aceștia nu au multă răbdare, vor să termine repede și au deja următoarele două, trei proiecte pregătite de începere.

Sunt blocuri mici, în stilul neo-boem occidental, foarte la modă în Europa și în SUA, dar care la noi abia acum a pătruns. Și doar la blocurile rezidențiale mici și la ansamblurile rezidențiale foarte mici, cum sunt deja celebrele Urban Space-uri din București, de pildă. Dar la ansamblurile mari, și chiar la cele mijlocii, e o rară raritate, încă.

Andrei, arhitectul, s-a bucurat când a aflat că Raul și cei din firma lui se vor muta acolo, și la fel doctorii de la cabinetul frumoasei lui femei și alți apropiați, fiindcă știa că va avea mână liberă să facă unul dintre cele mai importante proiecte ale lui, cu care să se poată mândri. Or, Andrei e un maestru al detaliului, și estetic, dar mai ales funcțional, așa că ocazie mai bună să arate ce știe nici că se putea.

Acum a devenit clară și originea conceptului de „cartier al bunelor maniere”, desigur. Cum altfel ai vrea să fie, câtă vreme tu și toți ai tăi locuiți acolo? Cum va reuși Raul să construiască și să impună asta pe termen lung, rămâne de văzut. Experiment dificil, pe care l-au mai încercat câteva ansambluri rezidențiale mici și închise în București, însă cu succes parțial, și doar la început. Oricum, acesta va fi subiect de multe studii și analize din partea Property INDEX, așa că sibianul The Lake Home va rămâne studiu de caz pe termen lung pentru noi.

Raul știe și el că nu e deloc ușor să construiești o comunitate civilizată atât de mare și să menții coerența și coeziunea grupului în timp. De putut se poate, și nici nu ar fi foarte greu dacă ai niște specialiști foarte buni în community building/ management la îndemână, însă costurile menținerii unei astfel de comunități sunt foarte mari. Să vedem câți dintre locatari vor fi dispuși să plătească pentru un astfel de lux. Și, mai ales, cât.

Unul dintre instrumentele pe care Raul le are la îndemână, și pe care spune că sigur îl va folosi, este să impună prin contractul de vânzare că dezvoltatorul va asigura întregul management administrativ al ansamblului pe o perioadă de minimum 25 de ani. Or, în acest fel are mai multe pârghii prin care să impună regulile de disciplină și de comportament fără de care nu poate exista nicio comunitate de acest fel.

E alt act de curaj, pentru că merge împotriva curentului – cel puțin a felului în care au făcut asta până acum marii dezvoltatori din București. Aceștia, dimpotrivă, vor să se debaraseze cât mai repede de apartamente și de toate responsabilitățile legate de funcționarea blocurilor și a ansamblurilor, și să le treacă pe toate în mâinile noilor asociații al proprietarilor, să facă aceia ce vor și ce pot.

Pentru dezvoltatorii de oportunitate, care nu au un brand de apărat, pe care să-l asocieze fiecărui proiect în parte, e o strategie bună, însă cei cu nume au interesul ca ansamblurile ce le poartă brandul să-l apere, și chiar să-l pună în valoare, dacă se poate, pe termen cât mai lung, mult timp după ce ei au vândut și ultimul apartament. Cum face fiecare asta, e tare, tare interesant, și altă direcție majoră de studiu de viitor pentru Property INDEX.

Raul a ales varianta mai scumpă, să-și impună brandul Novarion pe toate proiectele sale, fiind convins că fiecare îl va sprijini în acest fel pe celălalt. Greu și foarte costisitor, după cum am spus, dar are de unde învăța, pentru că în București au început alții cu mult înaintea sa, au făcut lucrurile exact cum trebuie, și acum se văd rezultatele.

Nu mai descriu acum blocurile și apartamentele, că s-a lungit mult articolul. Sunt multe de scris, o să revin cu multe detalii tehnice, pe care rar le-am văzut la blocuri rezidențiale în București, și încă și mai rar la ansambluri. Și sigur vor mai fi multe articole despre flamboaiantul antreprenor și frumoasa lui femeie, despre Novarionul său, despre ansamblul de pe malul lacului, desigur, dar și despre celelalte proiecte ale sale, deloc puține… (George Butunoiu – februarie 2023)