Când dezvoltatorii tineri se apucă de construit blocuri (IV)

Un proiect de community building despre care veți mai auzi, pentru că e făcut de un om tânăr și inteligent, dar mai ales pentru că e făcut din convingere, deci în mod natural. Șirul evenimentelor și argumentația sunt următoarele: s-a gândit să construiască un ansamblu rezidențial care să fie așa cum i-ar plăcea lui să fie ca să locuiască acolo. Și chiar așa a și început, primii locatari vor fi chiar el, cu adorabila lui familie, și angajații lui.

Fiind direct interesat ca rezidenții ansamblului să fie așa cum i-ar plăcea lui să fie, adică oameni civilizați și cu care să îți facă plăcere să stai de vorbă și să îi vezi în preajmă, a conceput un proiect de construire sistematică, pe termen lung (permanent, practic) a comunității de rezidenți ai ansamblului (community building). Am scris mai multe articole despre el, fiindcă e un studiu de caz care merită analizat în profunzime din multe direcții, ca inspirație pentru alții și exemplu de urmat.

Am mai văzut astfel de inițiative de community building, mai mult sau mai puțin puse în practică de diverși dezvoltatori, însă cele mai multe se limitau doar la faza de lansare, până toate apartamentele erau vândute și comunitatea „predată” noii asociații de proprietari. Care asociații de proprietari, aproape fără excepție, din câte știu eu, au făcut praf „comunitatea” în câteva luni. Sigur, nu vorbesc aici despre blocurile boutique sau cele foarte mici, ci despre cele cu apartamente de la câteva zeci bune în sus.

Așadar, familistul dezvoltator a cumpărat o fabrică dezafectată pe malul unul lac și s-a apucat de lucru. A construit primul bloc din cele multe planificate, și cred că e aproape gata și al doilea. Tocmai se pregătea să demoleze niște hale, ca să elibereze locul cu totul, când cineva i-a sugerat că poate ar fi bine să le păstreze până spre fazele finale ale construcțiilor și să facă acolo un social hub, cu activități culturale, în special, care să fie deschis și noaptea pe timpul verii. Se știe bine, centrele culturale în spații industriale dezafectate au mare trecere printre consumatori, dublată și de aprecierea pentru regenerarea urbană pe care o produc și pe care alții o pot lua ca exemplu.

Fiind tânăr și inteligent, după cum mai sus am scris (dar și în articolele precedente), i-a luat vreo 16-17 secunde să se decidă să facă asta, din momentul în care originatorul ideii a asamblat-o și a verbalizat-o. Știu asta, și timpul e măsurat de mine, fiindcă eram acolo când ideea a fost transmisă și el a zis Da, o facem! În filmulețul de mai jos vedeți ce a ieșit, după această scurtă discuție… (George Butunoiu – iunie 2023)